1.Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821 — d. 22 august 1890) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc si a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei si apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Activitate culturală:
A fost unul dintre fruntasii miscării revolutionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu si C. Negri Dorintele partidei nationale din Moldova, principalul manifest al revolutionarilor moldoveni.
În 1854 - Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda în scopul recunoasterii Unirii.
Primeste Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.
| Semnătură: |  |
|---|
2.Elena Vacarescu
Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864 Bucuresti- d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare franceză de origine română, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Îsi petrece copilăria si adolescenta la vatra Văcărestilor de lângă Târgoviste.Primeste o educatie aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în tara, în 1895 să se stabilească definitiv în Franta, unde se distinge în viata literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză.În anul 1925 a fost primită membră a Academiei Române. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, si este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu.
3.Ion Heliade Radulescu
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.
Heliade Rădulescu învaţă limba greacă, înainte de a învăţa să citească româneşte din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gh. Lazăr, căruia îi va urma la conducerea şcolii de la "Sf.Sava". Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din 1833), întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.
